Dac’am plinge pe cit ne plingem in scurta vree n’am avea de ce sa ne mai plingem. Copiii lui Israel s-au dus la Faraon sa se plinga cind au fost pusi la munci istovitoare in Egipt. ‘Pentru ce te porti astfel cu noi?’ s-au plins ei. ‘Si pt ce sintem batuti?’ De ce oare nu s-au dus inaintea Domnului sa-si plinga amarul? Nimic n’au rezolvat plingindu-se lui Faraon.

Citi oare dintre noi oare nu facem la fel! Ajungem la necaz si-i acostam pe toți, ne plingem la toti, apelam la toti dupa ajutor si cind numai nu dam de el, extenuati scâncim: ‘Numai Dumnezeu ma mai poate ajuta; El e ultima mea scapare!’

Dumnezeu nu e ultima ta scapare! Nu e nici prima, a doua sau a treia, nici cea mai plauzibila – Dumnezeu e singura ta scapare! Psalmistul scrie: ‘Domnul este scaparea mea, scapare la vreme de necaz.’ Ai doua alternative: plângi sau te plângi. Se cere aceeași energie sa faci și una și cealaltă. Cu rezultate diferite insa…